o ceva

   :) Astazi, pierdeam vremea cu un bun prieten (din cauza caruia si scriu chestia asta aici) si rodeam o ciocolata si tot povestind mi-am adus aminte de o chestie din copilarie care era cam uitata prin strafundurile minti:)) da in sfarsit ; sa o luam cu inceputu'
     Cand eram micut (aveam vreo7-8 ani nu mai stiu exact) sora mea in timpul facultati se angajase
  la un depozit en-gros de produse alimentare. Si cand ma lua cu ea la lucru eram fericirea intruchipata, deoarece depozitul era foarte mare si se afla intr-o fosta sala de popice si jumatate din produse erau dulciuri, si cum eram un jumate drac si jumate copil si scotem tot soiu' de perle si ma  placea mult sefu sorei mele cu toate ca era un taran mare si prost dar cu bani, care dupa o excursie la paris tot ce a inteles, citez: "mancatiasi am fost in turnu' ala mare si vedeam tot de acolo" dar nu conta iq-u sau cultura lui geneala atata timp cat mi imi daduse voie sa imi iau  tot ce pofteam de acolo si cat pofteam. In acea perioada cred ca mai aveam putin si faceam diabet de la ciocolata, un lucru care si acum imi place foarte mult mai ales daca am si cu cine sa o impart (pica mai bine) . Dar toate au un sfarsit  in vremea aceea eram satul de dulciuri mai ceva ca tiganu de izda masi si surioara mea nu avea ce cauta acasa de la munca daca nu imi aducea un ou kinder, dar ma rog, imi trerbuiau mai mult pentru jucari ca ciocolata o aruncam dupa pat si dupa nu stiam exact de ce fac ai mei ca toti dracii cand faceau curat. Da stiti cum e "placerea de a descoperi" pentru mine surprizele din oo pentru ai mei ciocolata de la oo dupa pat :) .
    Dar nu numai eu ma bucuram de placerile depozitului. Mai avea surioara mea cativa colegi care nu dispuneau de acelesi drepturi ca si mine de a manca tot ce isi doresc de acolo si erau si ei oameni, li se mai facea pofta de cate ceva  si ca sa poata si bajeti sa pape cate ceva le traznea cate o idee fantastica,de exemplu: luau cuti de compot de ananas le dadeau gauri cu cuie sau la alte produse le rupeau ambalajul  si dupa aceia se duceau cu ele la sef povestindui acestuia ca sau rupt sau spart de la transport, iar sefu'  ii punea sa le arunce ,iar bajeti le aruncau in bagajele lor sau in masini care aveau.
    Si din treaba asta mai putem constata odata ca romanu nostru sa nascut poet :)